Suntem niste spectatori care privim niste blocuri gri.Zambim,vorbim,radem,suferim,cunoastem si pierdem. Cunoastem o persoana caruia ii zambim..care ne face sa radem si nu pentru ca incearca...doar din simplul fapt ca noi suntem atat de interesati de persoana lui incat orice lucru ni se pare uimitor.Incercam sa parem indiferenti, dar sorbim persoana din priviri si asteptam un gest de tandrete.E usor sa renuntam la o persoana pe care inca n-am cunoscut-o asa bine, dar e greu sa continui, sa faci ce iti propui si sa lupti.Suntem, poate, prea nepasatori sau consideram ca daca cineva vrea sa vorbeasca va face acest lucru, dar nu ne gandim ca si noi reactionam la fel si nu bagam persoana in seama doar din cauza unui joc pueril, un orgoliu prea mare sau lasitate.